INTERVIU | Analistul fiscal Adrian Bența: Nu poți să vii cu cote de impozit care să depășească 50% din venituri, pentru că oamenii nu mai muncesc

Declarațiille oamenilor politici care formează coaliția de guvernare și programul cu care Cabinetul Ciucă a primit votul de încredere în Parlament conțin indicii și intenții pentru o regândire a sistemului fiscal, chiar dacă, pentru moment, nu sunt bătute în cuie noi taxe. Ordonanțe de urgență pentru stabilirea unor evenutale noi dări sau adoptarea de modificări ale prevederilor fiscale sunt așteptate să apară, la fel ca în ultimii zece ani, ultimele zile înainte de Revelion, consideră analistul fiscal Adrian Bența, care a trecut în revistă, într-o discuție cu Gândul, principalele direcții care se desprind în prezent din pozițiile și documentele publice.

În programul de guvernare cu care a ajuns la Palatul Victoria, coaliția PNL – PSD – UDMR vorbește de o „revizuire a cadrul fiscal” și de „analiza sistemului de impozitare din Romania în vederea elaborării de recomandări pentru a asigura că sistemul de impozitare contribuie la promovarea şi păstrarea unei creşteri economice sustenabile”.

Puțin mai concret, în document se menționează modificarea Codului Fiscal în sensul eliminării facilităţii de exceptare de la plata constribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii care depăşesc 4.000 de lei, intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului Fiscal prin care se reduce gradual aria de aplicabilitate a regimului special de taxare pentru microîntreprinderi, precum și extinderea taxării verzi/ecologice.

Totul este însă în faza de intenție, de supoziții, explică Adrian Bența, care pune în context și „traduce” unele din declarațiile referitoare la posibile taxe.

„Probabil între Crăciun și Revelion vom vedea dacă sunt adoptate ordonanțe de urgență care să modifice Codul Fiscal”

Care sunt politicile fiscale și posibilele taxe indentificate în programul actualului Guvern?

În momentul acesta am frunzărit prin presă diverse declarații publice, pentru că nu avem un document oficial care să confirme creșteri sau reduceri de taxe pentru la anul și suntem pe teritoriul supozițiilor. Adică vom vedea dacă se modifică cadrul normativ, mai exact probabil între Crăciun și Revelion vom vedea dacă sunt adoptate ordonanțe de urgență care să modifice Codul Fiscal.

Așa cum s-a întâmplat și anul trecut, în ultima zi a anului?

Cum sunt de obicei, în ultimii zece ani, între Crăciun și Anul Nou sunt diverse modificări de acte normative în domeniul fiscal. Pentru cetețeanul de zi cu zi nu cred că vor exista modificări care să-l afecteze în primă măsură. Sigur, va crește salariul minim pe economie, dar asta e deja publicată în Monitorul Oficial.

Dar la capitolul taxe, de exemplu, pentru pensionari se prevedere eliminarea excepției privind contribuția la sănătate pentru cei cu pensii mai mari.

Aici, potrivit declarațiilor oamenior politici, pensiile care depășesc 4.000 de lei vor fi impozitate cu contribuția la sănătate de 10%. Iar plafonul ăsta de 4.000 de lei este unul discutabil, în primul rând că sunt foarte puține pensii care depășesc acest plafon, dar, dacă este doar din structură contributivă, poate ar trebui majorat un pic mai sus, să se introducă impozitarea pentru contribuția la sănătate de la o sumă un pic mai mare, pentru că vorbim de persoane care au contribuit toată viața lor la sănătate, chiar la sume foarte mari, și dacă tot au plătit atâtea sume foarte mari, poate ar trebui un pic mai păsuite. Se pune problema – sigur, avem un cetățean care a avut contribuție la sănătate toată viața lui pe salariul minim pe economie și unul care a plătit toată viața lui la sănătate, dar la salarii mult mai mari. Evident că cel care a plătit sume mult mai mari a primit aceleași servicii de sănătate. Deci aici este în discuție. Însă rămâne aceeași problemă a sistemului public de sănătate; plătesc contribuții – cifră informativă, nu la virgulă – circa 5 milioane de contributori și beneficiază 20 de milioane. Și atunci e o problemă destul de gravă a sistemului finanțarea. Sigur, este cinic la un moment dat să spui „Domnule, toți cei care au nevoie și beneficiază de servicii de sănătate trebuie să contribuie”, dar cam asta ar trebui să fie realitate.

La ce taxe vă așteptați să fie introduse în ultimele zile din acest an, pentru anul următor?

Probabil nu o să fie taxe noi, dar probabil din condei se vor mai corecta niște situații. Mă aștept ca plafonul pe microîntreprinderi să coboare de la un milion de euro, dar nu știm la cât. Evident, de la 1 ianuarie vor crește accizele, și vor crește destul de mult dar este în motivație de creștere a valorii în lei și generată de aplicarea procedurilor din Codul fiscal existente, în sensul de actualizare la rata inflației. Și am mai văzut că sunt unele eliminări de deduceri, la sponsorizări, dar am văzut în același timp și unele măsuri fiscale bune.

Vreau să subliniez că n-aș vrea să dezvoltăm foarte mult speța asta, cu ce taxe sw vor introduce sau se reduce, pentru că suntem în domeniul posibilelor prevederi viitoare, al speculațiilor. N-aș vrea să inducem în eroare pe cineva. Pur și simplu o luam așa cum este acum: s-ar putea, s-ar putea să nu. Amândouă sunt la fel de valabile. Să nu uităm, totuși, că, în acest moment, Guvernul își dorește să fie stabil, dar toate guvernele sunt police și în momentul în care decizi să majorezi o taxă sau să introduci o taxă cam te costă electoral. Atunci, probabil vor lua decizii din acestea într-un moment mai de calm.

În programul de guvernare se vorbește de o taxare mai eficientă a muncii, pentru a crește baza de impozitare.

Aici lucrurile sunt un pic complicate și vor fi foarte greu de gestionat într-un anumit sens. Sigur, din partea stângă (PSD – n.r.) a venit ceva ce în mod normal este logic, până la un anumit sens: impozitarea forfetară, impozitarea progresivă. Dacă mă întrebați pe mine, da, există în Franța, în Germania, în Statele Unite. Problema este de altă natură: problema este că doar la simpla impozitare a veniturilor în tranșe progresive o să avem probleme foarte multe cu situația salariaților din România. Pentru că în momentul în care vii cu o impozitare progresivă, ai putea să aplico această impozitare progresivă dacă ai avea un singur impozit. Este unul singur, gata, îl aplicăm progresiv. Numai că, la impozitarea muncii, noi avem încă două taxe, care sunt foarte mari: este contribuția la pensii, de 25%, și la sănătate, de 10%, plus încă 10% impozitul pe venit, avem o taxare de 45% – ca sume procentuale adunate, ele sunt mai mici când se calculează salariul în mână, pentru că mai apar unele deduceri personale, dar, oricum, ai o impozitare de 42 și ceva la sută, ca medie. Și nu poți să vii cu cote de impozit care să depășească 50% din venituri, pentru că oamenii nu mai muncesc. Sau o să zică: „Munciți voi, dacă mai mult de jumătate din banii mei .. plec în Germania, lasă-mă în pace!”. Sau se poate întâmpla altceva: salariații își negociază salariile în mână și vor pune presiuni uriașe pe angajator, și angajatorul atunci o să găsească și el să majoreze prețurile, toate se vor duce înspre o inflație uriașă și o creștere de prețuri. Așa va funcționa treaba. Deci, dacă vorbești de o cotă de impozitare progresivă, trebuie să te uiți și la asigurările sociale obligatoriu.

Care ar fi variantele în acest context?

Unde s-ar putea umbla un pic? Avem următoarele trei instrumente, la impozitul pe venit progresiv al persoanelor fizice: avem salariații care intră în sfera aceasta, persoanele fizice autorizate și profesiile libere și posibil, într-o oarecare măsură, patronii de societăți românești ce încasează dividende. PFA-urile își vor închide PFA-urile și vor migra către microîntreprinderi, și atunci – în acest moment PFA-urile sunt mai impozitate decât microîntreprinderile, plătesc niște taxe mai multe, au avantajul însă de a fi plafonate asigurările sociale, aici câștigă PFA-urile – dar dacă le-ai băgat o cotă progresivă, toată lumea închide PFA-urile la Registrul Comerțului și trece direct la microîntreprinderi. La micii patroni de companii, dacă sunt companii familiale, unde muncește el cu soția lui să trăiască și ei de pe o zi pe alta – iar e o problemă. Dacă te duci în zona de microcompanii cu între unul și zece salariați, în momentul ăsta este o presiune foarte grea pentru a rezista în piață și orice creștere de taxare va avea efectul invers: „Închidem și să se ocupe statul de restul, nu mă interesează!”. Și zona este destul de dificilă, pentru că România nu este una favorabilă antreprenorilor, dimpotrivă, este ultrabirocrată, ultradură, rar găsești empatie la autoritățile române și atunci – stresul profesional este destul de mare, și vom avea destul de multe cazuri care o să spună: „Închidem și la revedere!”.

Și atunci e destul de greu de discutat de o cotă progresivă în România, pentru salariați, unde s-ar ajunge la tazxe foarte mari, pentru PFA-uri – își vor închide activitățile și vor migra către microîntreprinderi. Și pentru patronii aceia mici – IMM sunt cei mai mari angajatori, au cei mai mulți salariați – vor exista tendințe de genul: „Să aibă grijă statul de salariații noștri, noi închidem businessurile și emigrăm”.

În concluzie, credeți că se va aplica?

Nu cred că se va aplica, iar dacă se va aplica, va fi ceva adiacent. Dacă mă întrebați pe mine, cred că mai repede aș vedea o situație pe care am întâlnit-o până la 31 decembrie 2015: accizarea unor produse considerate de lux.

Despre astfel de accize vorbea și Marcel Ciolacu, liderul PSD, în timpul negocierilor pentru formarea coaliției de guvernare, când îndemna ziariștii să găsească în lege definiția luxului, cu precizarea că „Luxul și prostia de oblicei se plătesc”.

În legislația noastră fiscală, în Codul fiscal valabil de-a lungul ultimilor zece ani – vorbesc de la nivelul anului 2009 – 2010, de la cealaltă criză, până pe la sfârșitul anului 2015 au fost destul de multe produse considerate de lux și pot să le amintesc eu, dacă nu și le-a amintit domnul Ciolacu: au fost iahturile – departe de mine să schimb vreo industrie, să taxeze pe altcineva din economie, dar s-a mai întâmplat de-a lungul timpului – au fost bijuteriile și blănurile, cu excepția verighetelorcu siguranță mă gândesc la doamne și domnișoare, a mai fost cafeaua, băutura noastră de toate zilele, și autoturismele cu o capacitate mai mare de 3.000 de centimetri cubi. La un moment dat au fost și livrările de arme de foc.

Credeți că vom reveni la această formă de impozitare valabilă până la sfârșitul lui 2015?

Dacă mă întrebați pe mine, cred că este cel mai ușor de implementat din punct de vedere normativ. Nu știu cât ar câștiga, probabil că e destul de ușor de făcut niște estimări, să vezi cât e cota de piață a unui produs, să vezi ce se vinde și mai pui o taxă. Dar subliniez încă o dată: nu îmi doresc să fie impozitate anumite sectoare de activitate, ca și când noi am avea ceva cu acele sectoare.

Program Guvernare Cabinetul Ciucă by Gandul.info on Scribd